stimate doamne, domnisoare si mai ales, stimati domni, pe ziua de ieri am fost la eventul organizat de Kamikaze Team dimpreuna cu altii, al caror nume nu ne intereseaza si istoria nu-l va consemna, undeva langa Giurgiu, un amplasament strategic as putea spune, si asta prin prisma surprizei pregatite de kamikazi. daaaaar, sa nu anticipam. din punctul nostru de vedere ziua a inceput destul de prost, dat fiind ca GOGANOIUL (trebuie sa ii spun asa datorita diferentei colosale intre cei 24 si restul lumii) m-a sunat cu o voce pierita undeva pe la ORL 8 ale diminetii, explicandu-mi ca nu vine penca “am mancat chinezeste seara precedenta si plm, am facut indigestie. da’ poate apar mai tarziu, mergeti voi si vad eu… ” i-am dat vestea trista si lui Light siii, ne-am pus pe asteptat RR-eaua (nu posa-i zic RR-ul penca e fata) siiiiii, intr-un final apoteotic si-a facut si ea aparitia intarziind doar 10 minute, ceace pentru o doamna e de respectat, apreciat, iubit. buoooon, ne-am pus pe drum spre punctul de intanire al gastii noastre, petromul de la iesirea spre jilava, ne-am intalnit si cu Senseiul care este, Horatiu+Mugur=treaba lor (Horatiu a zis asa), Alf und Iulian si la drum spre Giurgiu. on the road, Roxanei i se balabanea, pendula am corectat-o noi, fundul. nu, nu fundul propriu ci al masinii, oameni rai si invidiosi care sunteti. din pacate, nu am dat foarte multa importanta acestui detaliu si rau am facut penca fix la tura cronometrata, Roxana a trebuit sa iasa din traseu, iar la sumara examinare a fundului (again, ocsedatilor care sunteti, al masinii!!!) amortizorul era rupt din suportul superior, arcul atarna duios peste punte iar Roxana facea fete-fete… desigur, dupa interventia absolut urgenta pe care baietii (Amaru, Alf, Iulian) au executat-o asupra masinii lui Horatiu s-a savarsit si extragerea arcului si a restului de amortizor de la masina Roxanei. apropozito de Horatiu, felicitari atelierului mecanic unde a umblat ultima oara la rulmentul stanga fata! au facut o treaba exceptionala, lasand rulmentul nestrans, saiba care trebuia sa-l tina locului prinsa intr-un surub din doua in asa fel incat, a facut joc, urmarea fiind ca bara de directie s-a strambat ca o spagheata, de asemenea, tot in cursa cronometrata, cauzand abandonul horatienesc. desigur, el, Horatiu, sunt sigur ca ar vrea sa-i felicite si pe aceasta cale pe reparatorii meseriasi. in fine…  neaparat, dar neaparat tresa va spun despre Bullbar, in plina forma in ciuda noptii dinainte in care s-a luptat vitejeste; era peste tot, cand la start, cand la finish, cand in masina, cand pe langa bere, energie condensata omul asta absolut senzational, plin de buna-voie si voie buna, gazda in cel mai propriu sens al cuvantului. foarte nais.

dar, evident, din punctul meu de vedere, the main event a fost ca EU, for the very first time in my life, m-am dat cu masina intr-un fel in care nu credeam ca am sa o fac vreodata. desigur, avandu-l alaturi pe Silviu (CORB44) caruia vreau sa-i multumesc inca o data pentru modul absolut fabulos in care m-a pilotat in traseu. oau! adrenalina? in vene??? nu nene, io unul deja stropeam in jur… extraordinar sentimentul, traseul scurt, adevarat, dar toate cele condensate pe o suprafata de un kilometru patrat. cevaaaaaaa… coborari in cap, urcare si apoi stanga sau dreapta la 90 de grade, never, never nu am vazut pe unde merg, eram lejer disperat ca nu vad ce e in fata masinii, iar Silviu, calm imi explica: stai linistit, nici nu trebuie sa vezi. ca sa te orientezi, ai banda …. deci, putea sa ma lege si la ochi… din punctul meu de vedere, ar fi fost tot aia… oricum, amintiri serioase nu am din cele 4-5 minute cat a durat penca totul venea peste mine valmasag iar eu ii ascultam dumnezeieste indicatiile lui Silviu! genial. MAI VREAU!!!!

un break-event a fost tura Paragusului care a facut traseul cu masina plina de fete care s-au convins, cred, cu ocazia asta, ca un traseu facut de kamikazi e muuuult mai tare decat un montagne russe, si spun asta datorita faptului ca muzichia ce izvora la volum alarmant din masina paragusului era acoperita din timp in timp de tipetele (de placere???) fetelor care cred ca au concluzionat ca pana la urma si la coada, diferenta majora intre un montagne russe si traseul de trial este ca in primul caz te dai si peste cap pe cand in al doilea nu e deloc de dorit o asemenea intamplare. desi… la cat de nesanatosi sunt baietii de la kamikaze cred ca asta ar putea fi o sugestie valabila din punctul lor de vedere… ) cat dureaza sa faci o bucla??? )

asaaaaaaaaa siiii, se facu de pranzisor… cand, ce sa vezi: GOGANOIUL!!!!!! pe o raza de soare, calare pe patrolul deja celebru, urca dealu si zice: care e mah traseul? aha, ok, siiiii, nici una nici doua, tusti in patrol si da-i! stai mai nene, sa pornim si noi cronometrul , sa ceva… ce sa mai , s-a bagat cu totu’…. inapoi, again. siiiiiiiii, daaaaaaa, confirma si marcheaza, a mers impecabil, cu span si coaie si nu s-a troliat, nu a ramas intepenit, desigur, asta doar in ciuda toyotistilor aflatori la event. so, GOGANOIUL odata dat, s-a relaxat atmosfera si ne-am continuat reparatiunile si restul treburilor baietesti de pe-acolo. in fine, odata terminate toate cele, ne-am pornit spre casa. ca sa citez un  clasic in viata (Sensei) a fost cel mai lung drum giurgiu – bucuresti, deoarece am venit pe 60-70 la ora, masina Roxanei ranita, “mortaciunea america” facea figuri cu alimentarea asa ca nu am putut veni mai repede.

o zi fabuloasa, impreuna cu aceiasi oameni minunati, am cunoscut oameni noi, nu am pierdut prilejul sa-l strang de mana pe watertango (ex asfalttango) , adi de la constanta, care ne-a oferit clipe minunate postand pe tube clipul in care a transformat samurachele lui in submarinache si pe el din asfalttango in watertango. lasand gluma absolut amicala la o parte,  in traseu a mers impecabil, confirmand inca o data ideea ca samuraiul la noroi e la el acasa.  Le Grand Blonde avec une Cardan Rouge (mascat abil dealtfel) a venit pe cand plecam noi, stia el de ce vine dupa amiaza, Miron cu care ne-am intalnit pe drumul de intoarcere, la fel, oamenii astia dom’le aveau inside informations ca sa zic asa… una peste alta, o zi frumoasta tare.

gata, va las sa va uitati la pozne, e multe tare… )