Dupa cum spuneam, we are back in trebusoare noroioase…
Sambata ce tocmai a trecut am tras o tura prin padurile si pe dealurile din jurul Slanicului impreuna cu baietii din Club 4×4 Romania. Vremea nu cine stie ce, cetoasa la inceput, insa una peste alta a fost foarte – foarte simpatic.

Va las cu cateva fotografii.

si pentru ca sustinem acest proiect, ne-am gandit sa regasiti indeamnul de-a va alatura noua si aici

dupa cum se poate vedea cu macsima usurinta, am luat-o incetinel. motivele… eu stiu? nu stiu, ne-am mai asezat, am mai adastat si pe la casile noastre, nu ne-am mai coclaurit cam de multisor, asa ca, desigur, mancarimile sunt majore.  in curand, vom mai executa niste trasee, so , stay tuned, nu am murit, nu ne-am lasat, ne-am luat doar o mica vacanta. care, look at the bright side, se va termina. si vom avea din nou materiale pe-aici… eu unul ma simt in continuare dator cu filmul care trebuia sa-l prestez cu ocazia filmarilor de la provitza, dar… odata si-odata, se va intampla si lucrusorul acela. curand. tresa va tin in preajma cu ceva, nu? ne vedem, curand, zau!

Ehei, dragii mosului, daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit … In week-endul impricinat, am combatut alaturi de alti 80 de dependenti, la un darmalau colectiv organizat de colegii de la “Club 4x4Romania”, in statiunea Slanic Prahova. Inceputul basmului, debuteaza cu cosmarul de vineri dupa-amiaza, coada de masini care “stationau”, de la Otopeni pana la iesirea din Ploiesti ! Asa ceva n-am vazut de cand sofez pe cararile  fascinantei Romanii ! Este de prisos sa va spun ca dementa se datoreaza in mare parte tembelismului “organelor”, care “dirijau” coloanele dupa cum le dicta basca. Am plecat din casa in jurul orei 17:45 si am intrat in Slanic la 21:15 ! Odata ajunsi, am aterizat direct la masa, care s-a tinut intr-un local deosebit de pitoresc, aflat langa Muntele de sare, unde s-a “chefuit” pana dupa miezul noptii !  Sambata 01. Mai,  la ORL 09:00, ne-am reunit la micul dejun si s-au format 4 grupe de cate 8-10 masini, alese dupa un algoritm greu de definit, respectiv juma-juma cele cu si fara troliu, pe prietenii si simpatii, pe marci de trotinete, etc. Am avut bucuria sa fiu in grupa 4, pastorita de “Ursu/Nanuk” (Mercedes G), laolalta cu alte 3 Patroale Y61, un Jeep Rubicon, 1 Toyota Land Cruiser, 1 Suzuki Vitara si 2 ATV-uri.  Traseul a fost magnific, cu portiuni de dificultate medie, intr-un decor de mare angajament, cu mult soare si voie buna. Peripetiile s-au tinut lant, cu unele abandonuri (Watcher a taiat o guma, Markus a ramas fara tractiune fatza), Koala a calcat stramb poteca si s-a lasat cu repozitionare controlata din troliu, ne-am troliat in corpore pe o portiune cu pietre rascolite de grupele dinaintea noastra, insa per total “no hard damages” ! Pe la 17:30. am revenit la baza, unii am spalat agregatele jegoase, altii au stat la o sezatoare udata cu bere, iar la ORL 21:00 s-a deschis balul, cu papa bun si felurite licori, de la suc de pruna pana la zeama de struguri … Spre final ne-am adunat langa un foc de tabara urias si ne-am aghezmuit cu vin fiert si am devorat un berbecutz la protzap !  Duminica spre 11:00, dupa ce ne-am facut bagajele, am savurat un late breakfast, am sorbit cafeaua pe terasa insorita si cu parere de rau, am parasit pe rand teatrul de operatiuni, cu promisiunea ca vom reveni. Locul are mult potential, iar conditiile de cazare si masa sunt remarcabile.

Multumim pentru acest minunat week-end, tuturor celor care s-au obosit pentru ca noua sa ne fie bine si care ne-au adoptat in marea familie “Club 4x4Romania” !

stimate doamne, domnisoare si mai ales, stimati domni, pe ziua de ieri am fost la eventul organizat de Kamikaze Team dimpreuna cu altii, al caror nume nu ne intereseaza si istoria nu-l va consemna, undeva langa Giurgiu, un amplasament strategic as putea spune, si asta prin prisma surprizei pregatite de kamikazi. daaaaar, sa nu anticipam. din punctul nostru de vedere ziua a inceput destul de prost, dat fiind ca GOGANOIUL (trebuie sa ii spun asa datorita diferentei colosale intre cei 24 si restul lumii) m-a sunat cu o voce pierita undeva pe la ORL 8 ale diminetii, explicandu-mi ca nu vine penca “am mancat chinezeste seara precedenta si plm, am facut indigestie. da’ poate apar mai tarziu, mergeti voi si vad eu… ” i-am dat vestea trista si lui Light siii, ne-am pus pe asteptat RR-eaua (nu posa-i zic RR-ul penca e fata) siiiiii, intr-un final apoteotic si-a facut si ea aparitia intarziind doar 10 minute, ceace pentru o doamna e de respectat, apreciat, iubit. buoooon, ne-am pus pe drum spre punctul de intanire al gastii noastre, petromul de la iesirea spre jilava, ne-am intalnit si cu Senseiul care este, Horatiu+Mugur=treaba lor (Horatiu a zis asa), Alf und Iulian si la drum spre Giurgiu. on the road, Roxanei i se balabanea, pendula am corectat-o noi, fundul. nu, nu fundul propriu ci al masinii, oameni rai si invidiosi care sunteti. din pacate, nu am dat foarte multa importanta acestui detaliu si rau am facut penca fix la tura cronometrata, Roxana a trebuit sa iasa din traseu, iar la sumara examinare a fundului (again, ocsedatilor care sunteti, al masinii!!!) amortizorul era rupt din suportul superior, arcul atarna duios peste punte iar Roxana facea fete-fete… desigur, dupa interventia absolut urgenta pe care baietii (Amaru, Alf, Iulian) au executat-o asupra masinii lui Horatiu s-a savarsit si extragerea arcului si a restului de amortizor de la masina Roxanei. apropozito de Horatiu, felicitari atelierului mecanic unde a umblat ultima oara la rulmentul stanga fata! au facut o treaba exceptionala, lasand rulmentul nestrans, saiba care trebuia sa-l tina locului prinsa intr-un surub din doua in asa fel incat, a facut joc, urmarea fiind ca bara de directie s-a strambat ca o spagheata, de asemenea, tot in cursa cronometrata, cauzand abandonul horatienesc. desigur, el, Horatiu, sunt sigur ca ar vrea sa-i felicite si pe aceasta cale pe reparatorii meseriasi. in fine…  neaparat, dar neaparat tresa va spun despre Bullbar, in plina forma in ciuda noptii dinainte in care s-a luptat vitejeste; era peste tot, cand la start, cand la finish, cand in masina, cand pe langa bere, energie condensata omul asta absolut senzational, plin de buna-voie si voie buna, gazda in cel mai propriu sens al cuvantului. foarte nais.

dar, evident, din punctul meu de vedere, the main event a fost ca EU, for the very first time in my life, m-am dat cu masina intr-un fel in care nu credeam ca am sa o fac vreodata. desigur, avandu-l alaturi pe Silviu (CORB44) caruia vreau sa-i multumesc inca o data pentru modul absolut fabulos in care m-a pilotat in traseu. oau! adrenalina? in vene??? nu nene, io unul deja stropeam in jur… extraordinar sentimentul, traseul scurt, adevarat, dar toate cele condensate pe o suprafata de un kilometru patrat. cevaaaaaaa… coborari in cap, urcare si apoi stanga sau dreapta la 90 de grade, never, never nu am vazut pe unde merg, eram lejer disperat ca nu vad ce e in fata masinii, iar Silviu, calm imi explica: stai linistit, nici nu trebuie sa vezi. ca sa te orientezi, ai banda …. deci, putea sa ma lege si la ochi… din punctul meu de vedere, ar fi fost tot aia… oricum, amintiri serioase nu am din cele 4-5 minute cat a durat penca totul venea peste mine valmasag iar eu ii ascultam dumnezeieste indicatiile lui Silviu! genial. MAI VREAU!!!!

un break-event a fost tura Paragusului care a facut traseul cu masina plina de fete care s-au convins, cred, cu ocazia asta, ca un traseu facut de kamikazi e muuuult mai tare decat un montagne russe, si spun asta datorita faptului ca muzichia ce izvora la volum alarmant din masina paragusului era acoperita din timp in timp de tipetele (de placere???) fetelor care cred ca au concluzionat ca pana la urma si la coada, diferenta majora intre un montagne russe si traseul de trial este ca in primul caz te dai si peste cap pe cand in al doilea nu e deloc de dorit o asemenea intamplare. desi… la cat de nesanatosi sunt baietii de la kamikaze cred ca asta ar putea fi o sugestie valabila din punctul lor de vedere… ) cat dureaza sa faci o bucla??? )

asaaaaaaaaa siiii, se facu de pranzisor… cand, ce sa vezi: GOGANOIUL!!!!!! pe o raza de soare, calare pe patrolul deja celebru, urca dealu si zice: care e mah traseul? aha, ok, siiiii, nici una nici doua, tusti in patrol si da-i! stai mai nene, sa pornim si noi cronometrul , sa ceva… ce sa mai , s-a bagat cu totu’…. inapoi, again. siiiiiiiii, daaaaaaa, confirma si marcheaza, a mers impecabil, cu span si coaie si nu s-a troliat, nu a ramas intepenit, desigur, asta doar in ciuda toyotistilor aflatori la event. so, GOGANOIUL odata dat, s-a relaxat atmosfera si ne-am continuat reparatiunile si restul treburilor baietesti de pe-acolo. in fine, odata terminate toate cele, ne-am pornit spre casa. ca sa citez un  clasic in viata (Sensei) a fost cel mai lung drum giurgiu – bucuresti, deoarece am venit pe 60-70 la ora, masina Roxanei ranita, “mortaciunea america” facea figuri cu alimentarea asa ca nu am putut veni mai repede.

o zi fabuloasa, impreuna cu aceiasi oameni minunati, am cunoscut oameni noi, nu am pierdut prilejul sa-l strang de mana pe watertango (ex asfalttango) , adi de la constanta, care ne-a oferit clipe minunate postand pe tube clipul in care a transformat samurachele lui in submarinache si pe el din asfalttango in watertango. lasand gluma absolut amicala la o parte,  in traseu a mers impecabil, confirmand inca o data ideea ca samuraiul la noroi e la el acasa.  Le Grand Blonde avec une Cardan Rouge (mascat abil dealtfel) a venit pe cand plecam noi, stia el de ce vine dupa amiaza, Miron cu care ne-am intalnit pe drumul de intoarcere, la fel, oamenii astia dom’le aveau inside informations ca sa zic asa… una peste alta, o zi frumoasta tare.

gata, va las sa va uitati la pozne, e multe tare… )

In week-endul de la sfarsitul saptamanii (!), am trait bucuria deschiderii sezonului de off-road 2010, la “LUANA DE PRIMAVARA”, alaturi de o mare parte dintre colegii care frecventeaza forumul ”Club4x4Romania“.  Motorul acestei manifestari, devenita deja traditionala, a fost bineinteles domn’ Semaca, secondat de Orlando si Vitali, iar nelipsitii Sorin Miron, Cristiblondu, Watcher, Nasu’ Mare, Nike&Patrol, Niros, Zolamaister, Atar, DGR, Schultz, Suzuker, Rider, … alaturi de doamne si domnisoare, au constituit ”masa de manevra”  pentru organizarea si desfasurarea operatiunilor specifice unor asemenea intalniri “in plen”, incepand cu cazarea si masa, splitarea participantilor in echipe pentru open sau pentru extrem si nu in ultimul rand asigurarea bunei dispozitii pentru toti carcotasii. S-au folosit metode “electorale” clasice, cu mare audienta la publicul de ambele zexe, incepand cu ”spaga” lichida donata de Semaca si terminand cu un duo bastinas de ”entertainment si zgomot” (neasteptat de buni!).  Traseele alese au fost apreciate atat de participanti, cat mai ales de masini (!), care in pofida unor damage-uri si rateuri inerente, au profitat din plin de binefacerile terapeutice ale namolului de Bozioru. E de prisos sa va spun ca au existat si colegi care s-au culcat in zorii zilei, ca s-au barbotat 30 litri de vin alb, multe doze de bere, variate sortimente de whisky, s-au “bronzat” 2 miei la protzap si s-au consumat “kile” de pasarica parlita pe jar … Deliciul festinului gastronomic, l-au constituit carnatii de Pleskoi si muraturile deosebit de gustoase. Pozele nu sunt indeajuns de graitoare, insa pentru cei care au profitat de “farmecele” zonei, locurile intalnite vor ramane un reper al fascinantei Romanii si implicit al “Luanei”. Multumesc si pe aceasta cale tuturor celor care ne-au oferit un week-end plin de adrenalina si buna dispozitie.

Vineri 09.04 – ORL 8:15, am purces alaturi de dom’ Semaca si Suzuker (devenit intre timp Toyotist) catre Bozioru (langa Buzau), cu scopul de a haladui prin tinuturile LUANEI … Odata ajunsi la locul faptei, primul lucru demn de consemnat, a fost ca ne-am infruptat din produsele agonisite de la Metro! Intre timp a aparut si Orlando4x4 (G Klasse), a mancat si gura lui cate ceva si spre 13:15 ne-am luat avant cu 2 dintre masini (Toyota si Patrol) catre vastele domenii. In timp ce bananaiam pe coclauri, cu peripetii variate (ne-am troliat, ne-am afundat in clisa primitoare, ne-am intors de multe ori din drum), s-au auzit in statii voci cunoscute : Cristiblondu cu Schultzi si Adi Kamikaze … In aceasta formula largita, s-au incins hormonii din creiere si am abordat o serie de ”glumitze”  pe care initial le pusesem in stand by. Pe inserate, am revenit la baza, am incins gratarul, am compus pentru fripturi o mega salata si ne-am stins jarul din suflet cu vin, bere si whisky pana pe la 01:15, intre timp alaturandu-ni-se si Vitalie cu Natalia (incredibil,  Vitalie incape intr-un Suzuki!). A doua zi, incepand cu 08:30, tiptil-tiptil s-au insirat in bucatarie combatantii din seara precedenta si ne-am spalat pe dinti cu tzuica si am incropit un mic dejun copios cu “mortaciunile” din seara precedenta. La un moment dat, s-au intromisionat  in peisaj si doi motociclisti (cunoscuti de-ai casei)(mii de scuze, nu le-am retinut numele), iar aproape de 10:30 a aparut Sorin Miron, impreuna cu doi prieteni  (Monica + …). Dupa un briefing de “front” si mai ales dupa ce am spalat cat de cat geamurile si oglinzile ”colantate” cu noroi in ziua precedenta, ne-am incolonat peste dealuri si ravene, unde ne-am delectat cu ”probe” variate, care au debutat cu G-ul care nu mai intra in marsarier si iminentza de rasturnare a Patrolului, trolierea Patrolului intzepenit in freza intr-o ravena de kkt, dejantarea lui Adi Kamikaze intr-o mocirla rascolita de Suzuker si multe alte “tumbe” si “capcane”, care au condimentat o zi plina de voie buna, cu mult soare si peisaje de exceptie. Spre finalul zilei, in timp ce Adi Kamikaze se zbatea sa iasa dintr-o ravena de trista amintire (locul unde s-a rasturnat Nasu’ Mare), a intrat in hora noastra si Rider … (Jeep Wrangler). Intoarcerea la pensiune, a fost pentru cativa dintre noi (Adi, Sorin, Dok) si sfarsitul aventurii, noi 3 intorcandu-ne in noapte la Bucuresti. La cateva ore dupa noi, au mai parasit arena Suzuker si Semaca (acesta din urma, fiind de garda duminica dimineata). Cei ramasi au continuat cu micii, vinul si berea, iar povestea lor o vom afla de pe forumul Club4x4Romania.

Dupa cum am mai spus, eram dator… cu filmuletul facut cu ocazia iesirii de sambata trecuta.
va las sa-l urmariti…

Pe 4x4fun.ro i-am spus “simfonie pentru doua samuraie si-un patrol”. Aici nu mai stiu cum sa ii spun. Oricum suntem in teste si testari. de fond, de forma, de toate felurile. so… lasam doar atat. for now.